Cu siguranta ca profesorul Mihai Dumitriu nu a ajuns sa preia sefia Inspectoratului Scolar Judetean de-aiurea. Ca sa fii responsabil pe invatamantul dintr-un judet cum este Iasul, e musai sa fii un om deosebit, un pedagog de inalta tinuta. Dar si la astfel de oameni - ca oameni sunt, nu? - intervin momente in viata cand mai calca prin strachini. Un asemenea moment cred ca s-a consumat in viata inspectorului sef Dumitriu, cand a facut, cu putin timp in urma, o declaratie in presa, zic eu, cinica si oarecum nemestecata. Anume ca acei copii din clasa a VIII-a si a XII-a care au ramas corigenti nu au de ce sa-si doreasca sau sa spere macar sa dea examen de bacalaureat ori de capacitate impreuna cu colegii lor de clasa fiindca oricum nu sunt pregatiti pentru ele. Cu alte cuvinte, daca tot nu au invatat, la ce sa-si mai piarda vremea profesorii cu ei? Nu-i chiar asa. Sa zicem ca avem de-a face cu un elev pasionat de literatura, dar care nu are nici o treaba cu matematica. Scrie poezii, dar este incapabil sa rezolve o problema de trigonometrie, pentru ca nu are nici o inclinare spre stiintele exacte. Sau ca avem de-a face cu un elev la un liceu vocational, sa zicem la clasa de arta monumentala la Octav Bancila, dar nu reuseste sa gaseasca raul Tisa pe harta, si asa rateaza sansa de a se inscrie la Academia de Arte Plastice. Sau ca vorbim despre un elev care stapaneste bine matematica, dar, cand e vorba sa comenteze opera lui Rebreanu, isi cauta cuvintele prin bocanci. Apare un profesor intransigent, apare o teza, apare o nota proasta si gata! Viitorul ii atarna in fata...
Nu intamplator am dat aceste exemple. Le consider sugestive tocmai pentru ca am cunoscut elevi care au trait impreuna cu parintii lor astfel de drame. Asa am ajuns la o problema de fond a invatamantului romanesc. Ca un facut, acesta parca a fost gandit pentru profesori, si nu pentru elevi. Poat
