Catrinel POPA

Caietul oranj

Editura Cartea Romaneasca,

2002, 60 p., f.p.

Caietul oranj, prima carte semnata de Catrinel Popa (nominalizata la premiile pentru debut ale Romaniei literare), poarta subtitlul Jurnal de sanatoriu, iar poemele sint datate de la 15 iulie la 22 decembrie (nu intotdeauna succesive, ci la diferenta de citeva zile) ale unui an necunoscut. Cartea are si un moto, din care extrag: „Oameni si lucruri nu cer altceva decit sa te joci cu ele, unele animale tot asa“ (Samuel Beckett). Si, intr-adevar, poemele lui Catrinel Popa sint mici texte prin excelenta ludice, pe linia unor poeti ca Leonid Dimov sau Emil Brumaru (de a caror influenta se resimt, de obicei), citeodata Serban Foarta (in planul inventivitatii lingvistice si al jocurilor de limbaj) sau chiar a unui Urmuz (ca in: „era o femeie fatala o senzationala aparitie pe strazile orasului/ disparut era perechea ideala pentru anton era corneea lui plina de candoare (anton croseteaza meduze infipt in adincul/ ocean planetar) era glezna lui iubirea lui comoara lumina si/ urechea lui de catifea“, p. 15).

Subtitlul indica, de fapt, cheia de lectura a cartii ca ansamblu, precum si maniera originala prin care poeta suprapune, peste stratul ludico-oniric si intertextual, nivelul biografist, ce introduce o gravitate discreta, o angoasa surdinizata. Textele de ultimul fel sint cele mai reusite, ele aduc sunetul propriu, aparte al poeziei lui Catrinel Popa: „mi-a spus ca n-am de ce sa (ma) pling ca atunci cind nu/ pot altfel sa scriu e ca si cum as sta sub platani cu o gramada/ de frunze pe genunchi nani, nani, de ce sa pling cind pot sa/ povestesc ce faceam eu la cinci ani la zece ani sa numar din/ doi in doi sa rod cu pofta coaja copacului pot sa fac atitea/ lucruri nu-i asa cite lucruri minunate nu se pot face pe lumea/ aceasta numai de tine depinde nu-ti mai ro