Intre Sighisoara si Brasov, proiectata pe un albastru palid care nu era in apele lui, o palma; o palma desenata de nori – ceva intre cumulus si altocumulus – fabuloasa, topita din rotocoale dospite, o palma de batrin nemuritor, din basme, cu falangele putin departate, pierdute in tulburiile tarii: un buchet neglijent fotografiat intr-un gest ascendent, acela al lui Buggs Bunny atunci cind, imbracind fracul de dirijor, il martirizeaza pe un sarman tenor caruia avea sa-i plateasca niste polite. Ca o palma cereasca, amuzanta si chinuitoare rind pe rind, deschisa si generoasa uneori, strinsa in pumn cu alte ocazii, a fost scurtul sejur al Ruxandrei Cesereanu si al meu in padurea verde slovaca, o excursie facuta la chemarea francofoniei, a poeziei si, nu in ultimul rind, a curiozitatii.
Invitatia a fost facuta de Michel de Maulne, actor, directorul Teatrului „Molière“ dintr-o suburbie a Parisului; un director intrepid, un teatru de poezie. Deasupra tuturor, insa, inger si, la adapost de vazul public, demon, probabil – Antonia Miklikova, o actrita slovaca la origini, care joaca in filme frantuzesti, de-o rara frumusete, deopotriva femeiasca si omeneasca. Palma cereasca s-a deschis cu Antonia in caus, o Circe fatala pentru Michel de Maulne, francezul care, la rindu-i, ne-a convins sa ne alaturam lui intr-un indraznet proiect. Athanor, dupa cum ii spune si legenda, este numele vetrei alchimice in care, astazi, Michel de Maulne invita fel de fel de magicieni ai limbajului pentru a-l arde si a cristaliza cuvintele ajunse la noi sub numele de poezie. Sub egida Athanor s-a desfasurat la Budmerice, 35 de kilometri de Bratislava, ceea ce s-ar putea numi sesiunea de constituire a „Cap à l’Est“, asociatia poetilor francofoni din Estul Europei.
Castelul sau, dupa pretentii, conacul din Budmerice care ne-a gazduit a fost ridicat in secolul XIII, dar construct
