Expozitia lui Matthias Wähner Mann Ohne Eigenshaften/Om fara insusiri este o provocare. Sau chiar mai multe... In primul rind, pentru ca porneste de la un paradox: se mai poate vorbi despre „aura“ (in sensul binestiut, acreditat de Walter Benjamin) intr-o lume a popculturii – ca a noastra –, care a desacralizat totul? Raspunsul lui Wähner este: da, se poate. Cum? Simplu: infatisind idolii acelei popculturi! Arta si-a pierdut aura, dar idolii care apar in fotografii i-o restituie, printr-un transfer „orizontal“... Popcultura este esentialmente iconica, ea traieste in si prin Imagine – in absenta careia nu are cum sa se manifeste.

A doua provocare este insusi proiectul – ludic, dar plin de semnificatii – al acestui Om fara insusiri (las la o parte referinta explicita la titlul romanului lui Musil: poate ca bunii cunoscatori de germana pot sa speculeze asupra subtilitatilor implicate in renuntarea la articolul hotarit „der“ din titlul originar; in ce ma priveste, nu ma simt in stare...). Mi se pare ca Matthias Wähner invoca aici fantomele conjugate a doua nume importante ale culturii contemporane: Andy Warhol si Woody Allen. Warhol, al carui rascitat „15 minute de celebritate“ este pus la treaba, fara menajamente, in realitatea acestor fotografii – in care autorul se insereaza, fantasmal, in deja-vazutul unor instantanee cu oameni celebri (de la Beatles la Belmondo si de la Simone de Beauvoir la Brigitte Bardot, de la Grace Kelly &Clark Gable la Lady Di &Royal Family, de la Lennon &Yoko la Fidel Castro &Che Guevara, de la J.F.K. la Frank Zappa si de la Superman la Vietnam etc.). Aceasta insertie este ironica – precum orice procedeu postmodern –, dar este totodata – daca se poate spune asa – functional-filozofica: obtii, daca iti vine buna idee-gag de a te poza (mutind ce e de mutat!) alaturi de toti acesti idoli pop, un fel de pasaport de celebritate-instan