Majoritatea timisorenilor ii cunosc si s-au obisnuit de mult cu ei. Fac parte din oras, la fel ca si fantana cu pesti sau statuia lupoaicei din centru. Pavarotti isi face veacul prin Complexul Studentesc. Are la vreo doi metri, barba si plete lungi. Iese de obicei din canal imbracat cu un maieu de plasa si pantaloni scurti ce au fost candva albi. La mijloc are atarnate cateva sticle goale de parfum si un cap de papusa. Face yoga dimineata in fata Universitatii si, cand are chef, ii lasa masca pe pensionarii adunati la o sueta duminicala in Parcul Poporului, printr-o cultura generala si o logica a discursului fara cusur. Poetul Augustin a terminat Politehnica la Iasi, prin 1975. De atunci a ales sa vagabondeze. Pentru un colt de paine sau o sticla de bere le recita studentilor din caminele unde se duce sa doarma sau sa faca un dus cate o poezie scrisa de el. Majoritatea creatiilor sale literare sunt mult mai bune decat cele ale unor poeti timisoreni consacrati, cu zeci de volume la activ. Augustin, care mereu spune ca va muri neaparat anul asta, iti povesteste, daca ai timp sa-l asculti, ca s-a intalnit cu Marin Sorescu, ("sa-i fie tarana usoara"), care l-a sfatuit sa-si publice poeziile intr-un volum, pe cheltuiala Uniunii Scriitorilor. Augustin l-ar fi refuzat. "Ar fi fost, in vreun fel sau altul, o forma de prostitutie". Amadeus sta undeva prin Calea Sagului. Are o claie de par alb si iese la plimbare la ora fixa, intr-un costum rosu, dirijand cu bagheta arii imaginare, spre hazul trecatorilor si al copiilor care arunca cu pietre dupa el. Mama Ploaie a disparut de ceva timp. Pe o caldura insuportabila, femeia se plimba infofolita in cateva paltoane, cu trei sau patru broboade pe cap, adesea si cu o umbrela fara spite. Cand se urca in tramvai, toti calatorii trebuiau sa coboare din cauza mirosului. Romica are o celebritate care se apropie de cea a "maestrului" Faur