Cine urmăreşte telejurnalele de la ora cinci după-amiază şi faptele diverse din ziare, fără să cadă în neurastenie, constată că personajul negativ al tuturor faptelor rele, condamnate de cărţile sfinte şi codul penal, este nu temperamentul, nu genele, nu înclinarea lombrosiană, ci alcoolul. Alcoolul supradozat şi, pare-se, de calitate inferioară. Cum înghite mai multe pahare de băutură negativă, soţul îşi decapitează soţia, tatăl îşi sugrumă copilul sau îl bate pînă acesta sucombă (tot aia este), prietenul cel mai bun bagă cuţitul în prietenul cel mai bun, tot în urma îngurgitării tăriilor (a se observa identitatea a două silabe din cuvintele de mai sus), fiul dă cu toporul în capul tatălui, nepotul îşi înfige furca în bunic, tînărul violează şi mutilează femei de peste şaptezeci de ani, şoferul intră în accelerat sau în copaci, stîlpi sau biciclişti. De vină este acelaşi alcool incontrolabil, care din cînd în cînd se scumpeşte, îşi umflă accizele, dar parcă nu impresionează (ca preţ, fireşte) pe nimeni. Crimele se înmulţesc, bătăile cu obiecte contondente se ţin lanţ,
certurile ireconciliabile conduc protagoniştii la spital, oamenii înnebunesc pe fond atavic, se sinucid, se urăsc de moarte, iar apoi solicită circumstanţe atenuante la tribunal. Închisorile se umplu de acest lichid criminal sub forme oarecum omeneşti, iar societatea suferă, în ansamblul ei, împărţită din ce în ce mai mult în victime şi agresori. M-am gîndit că poate n-ar strica să instituim prohibiţia, ca în America anilor douăzeci, să înfiinţăm o brigadă de incoruptibili, care să urmărească şi să pedepsească încălcările legii. Sigur, vor apărea baruri clandestine, cine va voi cu tot dinadinsul, va face rost de alcool şi, în consecinţă, va bate, va băga cuţitul, va sugruma, va ucide cu toporul sau cu furca. Dar, poate, se vor împuţina crimele şi accidentele datorate fluidului asasin. Dar