Teatrul National Cluj – Conul Leonida, cu scene din Ubu. Scenariu dramatic de Mona Chirila dupa Conul Leonida fata cu reactiunea de I.L. Caragiale si Ubu rege de Alfred Jarry. Cu: Ovidiu Crisan, Adrian Cucu, Alin Teglas, Romulus Chiciuc, Cristian Rigman, Filip Odangiu, Rares Stoica. Scenografia: Gina Jianu. Regia artistica: Mona Chirila.
Spaimos, fricos, tembel, idiot, caraghios, hilar, malitios, grobian, redus, falos, pampalau, ticnit, transpirat, cu saliva pe la colturile gurii si polipi in nas, iata-l pe conul Leonida (Ovidiu Crisan, interpret ce-si imbogateste palmaresul cu o noua creatie de marca) aratindu-se in fata publicului in izmene si camasa flanelata alba, cu mineci lungi, de paiata ori sperietoare, trintit pe-un pat din scinduri. Alaturi, o paroasa coana Efimita (Adrian Cucu, ce se achita inteligent de toate „chinurile“ scenice la care e supus), un travesti roscat cu sprincene dese si gura puhava prin care ies gemete subtirele, in contrapunct cu sforaitul grohaitor al sotului. O scena care dureaza mai bine de zece minute, de un umor gros ca o pasta de rosii. Apoi trezirea. Scarpinatul intre degetele de la picioare si stropitul cu apa. Apoi rasturnarea in gura larga a numeroase paharele de tuica (bautura de-a noastra, nationala) si ingurgitarea de sarmale (mincare de-a noastra, nationala), toate astea ca un imbold necesar intru izbucnirea sentimentelor patriotice intr-o abulica stare. Astfel, Leonida incepe sa ni se dezvaluie spaimos, fricos, tembel, idiot... Conversatia cu coana Efimita (se pare ca premiera absoluta a avut, in acest rol, tot un travesti) se face in stridentele unui canon disonant, cu intreruperi pentru prins muste ori pentru ascultat... uruitul avioanelor (de lupta sau... de-mprastiat insecticide?) care vine de afara, evident, de sus, ca o amenintare cereasca! Cele doua paiate, sot si sotie, se dovedesc a nu fi din lemn, au
