Poate nimeni nu credea, cel putin in domeniul invatamantului universitar, ca eterna comparatie "inainte de '89 si dupa" va naste nostalgii. "Ce insemna sa fii student inainte? Sa ai ceva in cap. Ce inseamna sa fii student acum? Sa ai ceva (mai mult) in buzunar." O expresie pe care o auzi din ce in ce mai des si care ar trebui sa dea de gandit, macar din perspectiva celor 1.200-1.300 de absolventi de Drept sau de I.S.E. care termina in fiecare an, numai in Timisoara. Ca si cum nu ar exista deja o saturatie, universitati si colegii-fantoma se nasc peste noapte, din cateva debarale bune de sali de curs, o sufragerie transformata in amfiteatru si un hol pentru secretariat si biblioteca. Nu este o investitie prea mare, avand in vedere ca poate fi recuperata in cel mult un an. Banii incep sa curga din taxe, mai ales ca, mai nou, absolvirea examenului de bacalaureat nu mai pare sa fie o conditie obligatorie pentru a ajunge la statutul de student. Ca totul incepe sa fie privit din perspectiva afacerii o dovedeste si faptul ca nimeni nu mai pare sa fie interesat in ultimii ani de licenta, din perpectiva materiilor ce trebuie parcurse sau a proiectului. "Cat costa?" sunt cuvintele de ordine care nu se mai aplica doar examenelor din cursul anilor. Raspunsul iti da si mai mult de gandit : "Ma duc la Oradea, ca e mai ieftin, si nici nu trebuie sa cumperi lucrarea de diploma, ca ti-o face profesorul." De curand a fost arestat un tanar care profesa ca medic fara sa fi absolvit o facultate de profil. Lumea se scandaliza, fara sa-si dea seama ca impostori, de data aceasta cu diploma in regula, intalnesti in tot sistemul sanitar romanesc. Intre timp la facultatile de stat cresc, de la an la an, locurile cu taxa, cele subventionate urmand a fi impartite intre sarbi, rromi, arabi si basarabeni. Foarte putini stiu ca un elev basarabean ajunge student in Romania fara nici un fel de examen