Observatorul cultural a ştiut întotdeauna să îmbine reflectarea evenimentelor culturale cu provocarea lor, informaţia la zi cu analiza faptelor culturale, tonul elogios cu cel polemic. Cu alte cuvinte, pentru această revistă, actualitatea culturală nu înseamnă numai o listă de evenimente cu cronicile aferente, ci şi iniţierea evenimentelor sau analiza stării generale în care ne aflăm. În numărul 122 al Observatorului cultural, Ion Bogdan Lefter face, în cadrul articolului său intitulat "Cultura de stat" - în plină ofensivă, o trecere în revistă a paşilor prin care puterea a încercat, în ultimul timp, să se implice mai mult în viaţa culturală (ca să zicem aşa): premiile de stat pentru teatru decernate cu cîteva zile înaintea Galei Premiilor UNITER, urmate de cele destinate cinematografiei, cărţii şi dansului ("S-au decernat distincţii în paralel, cînd pentru anul precedent, cînd pentru întreaga activitate, galele acestor din urmă premii atingînd culmi nebănuite ale penibilului: actori, regizori, scriitori, balerini bătrîni aduşi la microfon pentru a le mulţumi cu glasuri tremurate «filantropilor» graţie cărora le erau oferite zeci de milioane de lei, de multe ori cît pensiile lor mizere; totul într-o atmosferă clientelară, cu figuri uitate de politruci readuşi pentru o clipă la rampă şi, printre ei, cu vechii-noi culturnici din categoria Dinu Săraru, reciclaţi de ministerul de resort tocmai cînd... intrăm în Europa!"); pentru a ilustra această strategie de stat, Ion Bogdan Lefter mai aminteşte de cum sînt daţi banii publici pentru diverse proiecte culturale, de situaţia de la CNC, de turneul «seniorilor teatrului românesc» la mînăstirile din Nordul Moldovei sau

de Forumul Cultural Naţional. Directorul Observatorului cultural remarcă, în atitudinea guvernanţilor, existenţa unor discursuri contradictorii - pe de o parte liberalism şi integrare europeană, pe