Asadar, s-a terminat. In prezenta presedintelui republicii Vaclav Havel si printre figurile de cancan executate de sase superbe animatoare „profesioniste“, presedintele Jiri Bartoska si membrii juriului au impartit premiile de care, chiar si la aceasta nu foarte reusita editie, cineva tot trebuia sa aiba parte. Surprizele nu au lipsit, iar comentariile si analizele „de culoar“ nu s-au lasat mult asteptate. Pe toata lumea a surprins (chiar daca pe gazde le-a incintat) performanta lui Petr Zelenka de a-si fi adjudecat Globul de Cristal (Marele Premiu) pentru Rok d’abla/The Year of the Devil, film agreabil, dar total irelevant pentru spectatorul strain de Cehia sau de Slovacia. Si mai adinca a fost consternarea la anuntul ca Premiul pentru regie a fost atribuit inconsistentului Khaled. Presa de scandal si de specialitate a vorbit aproape in unanimitate despre reiterarea gafei de anul trecut, cind de aceeasi distinctie a avut parte un alt titlu neconvingator si tendentios, Chico, a carui regizoare, Ibolya Fekete (oare intimplator?), a facut parte, anul acesta, din juriul sectiunii principale de concurs. Era de asteptat, in schimb, ca Nirgendwo im Afrika sa nu plece de la Karlovy Vary fara vreo distinctie si, intr-adevar, regizoarea Caroline Link a fost gratulata cu Premiul Special al Juriului si cu Premiul FIPRESCI al Juriului Criticilor de Film. Simpatia lui Jean-Marc Barr pentru filmul islandez Mavahlatur/The Seagull’s Laughter s-a concretizat in Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, acordat foarte tinerei si timidei actrite Ugla Egildottir.

La „baieti“ a cistigat americanul William H. Macy pentru partitura intr-adevar remarcabila din Focus. Mentiuni speciale au primit Smoking Room (a atras atentia mai ales ingeniozitatea scenariului) si – o noua surpriza, de data aceasta placuta – filmul coreean Gwenchana uljima/Let’s Not Cry, proiectat cu d