La ceea ce stiam de multa vreme, s-au adaugat si altele foarte semnificative. In iunie 2002, ma aflam la Imatra, in Finlanda, la o intilnire internationala de semiotica. Printre participanti, profesorul Herman Parret, de la Universitatea Catolica din Louvain, specialist de mare faima in pragmatica si in istoria si filozofia lingivisticii si semioticii. Acesta a adus vorba despre Sorin, i-am spus ca Sorin nu se mai ocupa de semiotica si ca acum este foarte preocupat de problemele de istorie si cultura romaneasca. I-am mai spus ca, daca vrea sa-i transmita un mesaj ii stau la dispozitie. „Cum adica, imi stati la dispozitie?“ Si deodata a trecut la un ton dubios. „Stiti, eu cu Sorin discut in flamanda!“ Tot cu aceasta ocazie am intilnit-o pe frantuzoaica Anne Hénault, care conduce la Presses Universitaires de France colectia „Formes sémiotiques“. Si ea m-a intrebat de Sorin si i-am spus ce-i spusesem lui Parret. „Nu se poate“, mi-a raspuns, „el este de mult in Cercul nostru“. Mai era acolo olandeza Dinda Gorlée, autoare a unei carti de teoria traducerii, cu un doctorat la Indiana University, Bloomington. Mi-a declarat: „Sorin Alexandrescu este foarte cunoscut in Olanda, dar pe mine am impresia ca nu prea m-a agreat.“ Nu stiu daca am inteles bine, dar mi s-a parut ca Sorin Alexandrescu a facut parte dintr-o comisie de concurs care nu-i daduse Dindei Gorlée cistig de cauza. La o alta intilnire recenta, mi-a vorbit cu respect si afectiune despre Sorin Alexandrescu olandezul René Jorna, de la Departamentul de management al Universitatii din Groningen.
Numitorul comun: ruptura
De-a lungul anilor, am putut culege de multe ori reactii legate de activitatea lui Sorin Alexandrescu, am evocat aici numai pe cele mai recente. Sint acestea fragmente ale identitatii sale, nu asa cum o resimte el, ci cum o percep altii? Mai toate au, dupa cum s-a vazut, si du
