Oraşul care se numeşte, din 1945, Kaliningrad şi care tot de atunci aparţine Rusiei, are aproximativ 900.000 de locuitori, dacă nu se pun la socoteală şi militarii, numeroşi în această bază maritimă a fostei URSS. După independenţa ţărilor baltice şi odată cu preconizata intrare a Poloniei şi a Lituaniei în Uniunea Europeană, în 2004, avantajele oferite de situaţia de avanpost al apărării dispar, iar cele date de proximitatea cu teritorii mai bogate, incluse într-un sistem de viaţă mai atractiv, nu se întrevăd la orizont. Fostă capitală a Prusiei Orientale, Königsberg, burg hanseatic care se pregăteşte să celebreze 750 de ani de existenţă, oraşul unde s-a născut Immanuel Kant, a fost cucerit de Armata Roşie în 1944, după ce a fost distrus în proporţie de 80% de aviaţia aliată; a fost anexat, în 1945, de URSS şi, după încheierea conflictului, a fost populat cu emigranţi ruşi, veniţi din zonele distruse de război. Oraş "închis" pe timpul sovieticilor, puternica prezenţă a militarilor i-a asigurat un statut aparte, tradus prin privilegii moderate în ceea ce privea aprovizionarea în special şi nivelul de trai în general. Acum, produsul intern brut al oraşului este la jumătatea mediei din Rusia. Era la marginea Uniunii Sovietice, acum e în afara Rusiei. Viitorul e plin de necunoscute: sigură e doar introducerea vizelor, mai uşor sau mai greu de obţinut, dar obligatorii, pentru cei cu treburi prin Rusia sau familişti care vor dori pur şi simplu să-şi viziteze rudele din alte oraşe ruseşti. Enclava Kaliningrad a fost declarată "zonă liberă" cu speranţa că facilităţile vor atrage investiţiile străine; nu a fost aşa, interesul german s-a limitat la restaurarea mormîntului lui Kant, nivelul de trai este mai scăzut decît în Rusia şi avantajele "zonei libere" se rezumă la ceea ce pot obţine oamenii întreprinzători din diferenţele de preţ la ţigări, alcool şi benzină. Pers