Cit de firava e linia dintre normal si anormal, cit de fin e mecanismul care face din tine om responsabil sau nebun de legat! Uneori e suficient un singur cuvint, o simpla fraza, ca sa iti dai seama ca omul aparent normal din fata ta e, de fapt, un om bolnav. Iremediabil. Iar in satul Secui, comuna Teasc, mintea oamenilor parca e din ce in ce mai fragila in fata realitatii dure.
„Port in mine un monstru celular care traieste de 30 de ani in pielea mea. A fost implantat de doctori si lucreaza in mine, fiind controlat de ei prin unde electromagnetice, cu ajutorul statiilor de transmisiune. E o chestie de virusologie si stiu ca nu se poate trata pentru ca la noi nu exista sectie de virusologie. M-am interesat. De la 14 ani aud in ureche vocea care imi comanda sa cheltuiesc banii si sa sparg geamurile de la casa“. Acesta nu este un fragment de literatura SF, este declaratia serioasa a unui om care crede cu tarie in spusele sale.
Marin Virvoreanu, zis Taipan, locuieste in satul Secui, comuna Teasc, are 46 de ani si spune ca sufera de „sindrom discordant“. Nu e violent, dar, daca apuca sa consume ceva alcool, s-ar putea sa nu se limiteze doar la spartul geamurilor. Barbatul s-a pensionat pe caz de boala si, ramas singur, si-a canalizat intreaga energie incercind sa se vindece. Cel putin asa le spune tuturor celor care au vreme sa il asculte. Cauta cu perseverenta oamenilor bolnavi mintal un laborator de virusologie. Ani la rind, a cerut ajutor pe la toate autoritatile, de la spitale, presedintie, ministri, senatori, ziare si chiar pina la SRI. Ce l-a durut cel mai mult a fost faptul ca nimeni nu i-a raspuns, iar rabdarea lui, ca si timbrele se apropie de sfirsit.
„Am scris peste tot, si la presedintie, si la Ioan Mircea Pascu, la Adrian Nastase, doctorului Vladimir Ieseanu, la SRI, lui Adrian Paunescu... dar nimeni nu mi-a raspuns! Nimeni
