"Scoala, ma!". Ochi carpiti de somn. Injuraturi in surdina. Boarfe amestecate cu resturi de mancare pe care dorm, cot la cot, umar langa umar, ca fratii, femei, barbati, copii. Intoarceri demonstrative de buzunare pe dos. "N-am dom'le acte, n-am nimic. Vai de viata noastra!". Bocanci bagati prin peretii de nailon si stamba. Avutul de-o viata strans gospodareste in doua boccele. O ultima privire spre locul care a fost casa timp de doua luni. "Cand ne intoarcem inapoi, trebuie sa luam locul ala mai bun, de langa conducte, ca vine iarna". A fost razie in Timisoara. 28 de politisti, zece jandarmi, cu caini. S-a descins in "cartierele rezidentiale" de colibe dispuse in sir de-a lungul caii ferate. Inca o data boschetarii, multi dintre ei "celebri" in oras, au fost incolonati si suiti in trenuri. Poate, daca ar fi trebuit sa-si ia bilet, multi si l-ar fi luat dus-intors. In cateva zile "cartierul rezidential" se reface, ca Pasarea Phoenix, din cartoane, plasticuri si traverse CFR. Aceeasi poveste de ani de zile. Aceleasi amenzi incasate de traseistele cu vechime de pe Aradului sau de la Padurea Verde, pe care lumea le stie deja dupa nume din ziare. Aceleasi fraze, repetate stereotip. "N-am unde sa ma duc. N-am bani. Decat sa dau in cap, mai bine stau in strada". Fiecare are povestea lui. Someri parasiti de familie, copii alungati de acasa de parinti betivi, batrani care s-au incapatanat sa traiasca in ciuda copiilor care aveau nevoie de casa lor. Unii stau in strada de placere. Un tanar "saltat" de politisti in razia de vineri are familie bogata, casa mare si BMW in curte. Marea majoritate a aurolacilor au fugit de la casele de copii si au preferat sa traiasca din cersit pentru ca "se castiga bine". Altii isi spun ca erau cineva pe vremea lui nea Nicu, "Dumnezeu sa-l odihneasca", dar "banditii astia ne-a nenorocit". La cantina saracilor si in azilul de noapte stau si licen