În ultimii ani, au apărut şi la noi cîteva importante cărţi despre artă, panorame ample ale unor spaţii artistice la fel de vaste, care întregesc în mod semnificativ fondul documentar al bibliotecilor şi umplu cîteva goluri ce păreau, la un moment dat, componente ineluctabile ale înseşi existenţei noastre culturale. Edituri importante din România, cum sunt Humanitas şi Editura Fundaţiei Culturale, au fost iniţiatorii unor asemenea proiecte, dificile şi costisitoate în acelaşi timp, de a înlesni accesul unui public mai larg la patrimoniul european, dar şi cîteva edituri europene, printre care Parkstone, în primul rînd, au încercat să lanseze, pe piaţa occidentală, valoroşi artişti români de ieri şi de astăzi. Cărţile prezentate mai jos, evident doar cîteva dintre multele care au apărut între timp, deşi nu dau o imagine cuprinzătoare a producţiei editoriale, sunt, în schimb, pe deplin semnificative în ceea ce priveşte vigoarea culturală a întregului fenomen.

Arta Renaşterii

Născut din întîlnirea celui mai impunător spectacol cultural, din antichitate şi pînă la începutul secolului XX, cu una dintre marile conştiinţe umaniste ale sec. XIX, Jacob Burckhardt, conceptul de Renaştere a făcut el însuşi o carieră ieşită din comun. Deşi nu este mai veche de o sută patruzeci de ani (Cultura Renaşterii în Italia a apărut în 1860), denumirea de Renaştere a fost atît de rapid şi de puternic asimilată în istoria culturii încît primul impuls este de a o considera un proiect, o formulă care a precedeat fenomenul şi nicidecum una retroactivă, lansată după mai bine de două sute de ani de la încheierea convenţională a momentului de referinţă. Şi acest fapt nu se datorează doar unei simple întîmplări, aceea de a cuprinde un moment istoric într-un enunţ memorabil, ci şi, sau poate chiar în primul rînd, unei intuiţii exemplare. Burckhardt a sesizat, c