Orasul are mai multe fete, adaptate fiecarei categorii sociale. Timisoara bogatasilor e cea a restaurantelor de lux, a teraselor sofisticate, la care o cafea costa 50.000 de lei, a centrului bancar cu termopane lustruite si oameni grabiti, in costume de firma. Exista insa si fete ale Timisoarei de care toti se feresc instictiv si de care nimeni nu aduce vorba. Un oras al aurolacilor, al vagabonzilor care au imbatranit pe strazi, al somerilor care se alatura boschetarilor, pentru ca nu-si mai pot permite sa achite chiria la garsoniera in care stateau. O Timisoara urata, cu oameni cu fete imbatranite, cu instincte animalice, o Timisoara a pungii de aurolac si a canalului transformat in "apartament". Ca in multe alte privinte, strainii au fost primii care s-au oferit sa-i ajute pe acesti oameni de care majoritatea dintre noi nu stim si mai ales nu vrem sa stim aproape nimic. Azilul de noapte din strada Brancoveanu e locul unde oamenii strazii sunt spalati, deparazitati si tratati, singurul loc unde pot dormi linistiti, departe de ploaia si frigul noptii, departe de bataile gastilor rivale. O cladire curata cu o capacitate de 100 de paturi, o cantina sociala, un centru de reabilitare, toate acestea cu bani veniti din afara. Strainii vin sa ne stranga de pe strazi aurolacii, sa le dea o mancare calda, sa-i trateze de boli. Oameni care nu au sau nu ar trebui sa aiba nimic in comun cu mizeria si saracia etalata pe strazile unei tari ce se vrea in Europa. Protejatii social ai Vestului
Multi reprezentanti ai autoritatilor abilitate sa se ingrijeasca de "oamenii strazii", care sunt tot mai numerosi, mai ales in orase, isi justifica neimplicarea si indiferenta spunand ca la fel e si "afara". Si in ghetourile engleze, irlandeze sau franceze vagabonzii se strang ciur seara in jurul unui cos de gunoi aprins. In fiecare parc central al marilor metropole europene exista "chir