Dincolo de teorii despre multiculturalitate si interferente etnice, Banatul ramane un loc unde traiesc de sute de ani in pace, in aceleasi comunitati, in case vecine, romani, unguri, bulgari, sarbi, fara ca nimanui sa-i treaca prin cap sa-si judece semenul pe alte criterii decat cele legate de valoarea sa ca om. Aceste sate, in care conceptul de populatie majoritara este inversat continua sa sfideze nationalistii agitatori, creatori de conflicte interetnice fabricate, menite doar sa le creasca cota de politicieni. In Dudestii Vechi, comunitatea bulgara are in spate o istorie, pe aceste locuri, de peste 250 de ani, stabilindu-se aici in anul 1738. Povestea "pelerinajului" lor spre meleagurile Banatului este insa lunga si putini dintre localnici o mai stiu. In 1688, la sud de Dunare, in teritoriul aflat sub dominatie otomana izbucnea, in zona Ciprovet-ului, una dintre cele mai mari rascoale ale oamenilor satui de birurile grele si de jaful soldatilor turci. Ca in cazul multor alte miscari similare, izbucnite in Balcani, si aceasta rascoala a fost inabusita repede de armata bine platita si echipata a marelui imperiu. 2000 de suflete care au scapat de prigoana otomana au trecut Dunarea, refugiindu-se in Tara Romaneasca. Domnitorul de atunci, Constantin Brancoveanu le-a acordat privilegii deosebite acestor oameni care au avut curajul sa reziste dominatiei otomane si le-a dat posibilitatea sa se aseze in Oltenia, la Craiova, Ramnic sau Bradiceni, unde s-au apucat de agricultura si mestesuguri, cu gandul ca se vor putea intoarce cat mai curand in tara lor de origine. O data cu pacea de la Pojarovat, Oltenia de Sud cade iar sub suzeranitate turceasca, iar bulgarii asezati acolo au trebuit sa-si caute un nou adapost. Au ajuns, dupa indelungate peregrinari in localitatea Dudestii Vechi, in anul 1738, si in Vinga, in 1741. Cu timpul, bulgarii din Vinga s-au orientat mai mult sp