Congresul Extraordinar al Partidului National Liberal, desfasurat intre 24 si 25 august, nu a produs nici o surpriza. Candidatura lui Theodor Stolojan la presedintia partidului, sustinuta de o covirsitoare majoritate a delegatilor din teritoriu, a facut ca alegerea sa sa nu puna nici o problema, iar candidatura lui Ludovic Orban sa fie considerata de fostul lider Valeriu Stoica drept o garantie a caracterului democratic al alegerilor, fara sa reprezinte, insa, o alternativa demna de luat in considerare.
Fara dezbateri lamuritoare a fost votat si noul Statut al partidului, exact in forma ceruta de Stolojan in momentul negocierii depunerii candidaturii pentru functia de presedinte al partidului. Nemultumit de sistemul de functionare a echipei executive care a condus destinele partidului pina la acest Congres, Stolojan si-a impus propria viziune in selectarea „ajutoarelor“, viziune considerata nedemocratica de adversarii din aripa Patriciu. In ciuda criticilor vehemente – dar repede reduse la tacere de majoritatea zdrobitoare a delegatilor care au votat in favoarea lui Stolojan – noul Statut permite presedintelui sa-si desemneze direct membrii echipei de conducere.
Noul sef – acuzat de oponenti ca nu ar reprezenta intocmai idealurile doctrinei liberale – si-a propus obiective extrem de ambitioase, printre ele numarindu-se obtinerea unui procent de 20% la alegerile din 2004. Stolojan se sprijina pe popularitatea personala de care se bucura atit in interiorul patidului – Cogresul aproape l-a plebiscitat – si care-l va sustine cu siguranta, alaturi de echipa aleasa cu grija din rindurile fidelilor sau ale mai nou fidelizatilor (Cristian Boureanu, de pilda, „convins“ de justetea pozitiilor noului sef liberal cu ajutorul unui loc in Biroul Executiv), cit si in afara PNL, acesta fiind, de fapt, unul dintre argumentele principale folosite de Valeriu