La 24 august s-au implinit 100 de ani de la nasterea (la Luméville) a lui Fernand Braudel, unul dintre cei mai mari istorici francezi ai secolului XX, liderul celui de-al doilea valul al istoricilor mentalitatilor si unul dintre cei mai importanti difuzori ai „noii istorii“ in cercetare si invatamint, din 1949, de cind devine presedintele juriului de titularizare pentru istorie si dupa ce creeaza, alaturi de Charles Morazé, a sasea sectie (Stiinte economice si sociale) a Scolii practice de inalte studii, fondata de Victor Duruy in 1867. Tatal sau era invatator si director de scoala. Unul dintre strabunici fusese orginar din Lorena, celalalt traise la Nimes si luptase de partea comunarzilor la 1871.
La 21 de ani, este primit pentru sustinerea examenului de titularizare in invatamint, in urma caruia este repartizat la liceul din Constantine (Algeria), apoi in Alger, unde se insoara si scrie primele texte istorice, descoperindu-si astfel vocatia care-l va consacra. Dupa un scurt popas la Paris, pleaca sa predea la Sao Paolo, in Brazilia, impreuna cu Lévi-Strauss. Se imprietenise, deja, cu Lucien Febvre, de la Annales d’histoire économique et sociale, si cu redactori de la Revue historique si-si stabilise subiectul lucrarii de doctorat (intr-o prima faza Politica mediterana a lui Filip al II-lea, apoi – semnificativa modificare – Mediterana in epoca lui Filip al II-lea).
Locotenent de artilerie in primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial (1939-1940), este prizonier pentru cinci ani. Scrie totusi, din memorie, pe caiete de elev, capitole succesive din La Méditerranée si i le trimite lui Lucien Febvre. Dupa terminarea razboiului, acesta il va sustine si-l va numi succesor al sau la College de France si la directia revistei Annales (1948). Teza despre La Méditerranée et le monde méditerranéen à l’époque de Philippe II este publicata in 1949. Braude