Spuneai, la un moment dat, ca Dramafest-ul, a carui initiatoare ai fost, s-a dovedit un esec. De ce astfel de manifestari sfirsesc la noi fie in anonimat, fie intr-un experimentalism extrem?

Asa ziceam? Hm. Am mintit. Pai, cred ca ma refeream la Festivalul Dramafest, fiindca fundatia – si, implicit, programul – exista si nu e deloc un esec. Programul underground este, asa cum aminteam mai sus, rezultatul unei colaborari dintre Teatrul Ariel si Dramafest, cu sprijinul Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile. In underground s-au produs texte noi de Saviana Stanescu, Zanina Mircevska, Eve Ensler si chiar textul meu a fost produs tot in acest fel, sprijinit financiar de Pro Helvetia si Sindan. Acum Dramafest deruleaza programe de teatru educational, sprijinite de Fundatia Concept si de Fundatia Culturala Europeana. Dramafest pregateste lansarea unui Centru regional de resurse pe teatrul educational. Producem, cu sprijinul Goethe Institut Inter Nationes, un spectacol international, finantat din fondurile Pactului de Stabilitate in Balcani.

In ce priveste Festivalul si „sprijinul“ de care s-a bucurat el din partea institutiei publice a Teatrului National din Tirgu-Mures, imi pare rau ca trebuie sa fiu atit de drastica, dar, prin persoana fostului director general si a clicii lui, a distrus cu buna stiinta si din prea mare prostie sansa unei fragile, dar vizibile generatii de dramaturgi de a-si face vocea auzita. Acest Teatru, asa-zis National, prin insusi faptul ca exista, ar avea obligatia sa promoveze textele de teatru romanesc, dar pe acelea de calitate, nu pe cele scrise de sefii de alimentara care asigura cantitatea zilnica de brinzeturi pe masa managerilor teatrului... Aceste lucruri se cunosc, inclusiv proasta administrare a ideilor bune, care ajung proiecte lamentabile. Iar cei care lucreaza in zona neguvernamentala stiu ca, in gene