Atacată din plin cu poveşti în care bogăţia merge braţ la braţ cu ilegalitatea, societatea românească a căpătat o imagine sceptică asupra succesului material. Puşi în lumina reflectorului, oamenii "importanţi", "elita", dau apă la moară acestui scepticism, dar pe de altă parte, dus la extrem, el devine nociv atît pentru judecător, cît şi pentru acuzat. Care ar trebui să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie. Departe de ochiul public, în anonimatul propriului său succesc, Daniel Husariu, patronul unei firme de construcţii-renovări, are în spate un trecut de om "normal", salariat la stat şi locatar de bloc, înzestrat doar cu şansa unei idei bănoase şi curajul unui om dornic de înavuţire. Prinzîndu-se, acum zece ani, în horă cu norocul, a investit cam tot ce avea, plus un împrumut pentru care a garantat cu propria locuinţă, într-un apartament, pe care, după ce l-a cumpărat, l-a zugrăvit, l-a spart pe ici, l-a renovat pe dincolo, schimbîndu-i, în mai puţin de o lună, întregul aspect. Din vînzare a cîştigat aproape dublu suma investită, ceea ce l-a ambiţionat să meargă mai departe. În decursul a trei ani de zile, asociindu-se cu un arhitect, prieten de facultate, şi cu un inginer în construcţii, a pus pe picioare o firmă solidă, care nu a întîrziat să producă profit. Şi-a cumpărat o primă maşină, un Renault la mîna a doua, pe care a schimbat-o un an mai tîrziu cu un Audi, nou. Curînd i-a luat maşină şi nevestei. Viaţa li s-a îmbunătăţit vizibil. Au început să călătorească, au mers prin toată Europa (iar anul trecut în Mexic). S-au mutat din Drumul Taberei pe 13 Septembrie, unde s-au prezentat în vizorul noilor vecini cu imaginea deja formată de oameni "avuţi", cu două maşini şi nevastă casnică. "Primele roade ale muncii sînt întotdeauna cele mai dulci, pentru că, după ce mirajul banilor te prinde în mreje, doreşti mai mult, din ce în ce mai mult". Iar pentru ac