Se spune ca la doi metri sub pamint stau doar mortii. Dar acestia nu mai sint singuri. Peste o suta de ieseni traiesc, vrind-nevrind, sub pamint. Sint ca niste sobolani la scara macroscopica. Se hranesc cu resturi alimentare, dorm direct pe pamint, fug de apele umflate ale Bahluiului, se misca prin gauri de jumatate de metru care separa incaperile de citiva metri patrati. Caldura au doar daca se string in brate sau daca prin tevile din „casa" lor trece agent termic. Sint slabi, coastele le impung pielea, iar miinile si picioarele arata ca niste crengi uscate. Sint albi la fata, ochii sint dusi in fundul capului, iar dinti mai au doar prin poze. Sint oamenii sobolani. Cei mai multi dintre ei au avut case, dar le-au pierdut. Ei au populat astfel canalele si subsolurile cladirilor parasite. Si-au creat o lume a lor, in care guverneaza legea pumnului pentru a deveni proprietarii unui spatiu de locuit. S-au impartit in bogati si saraci. Averea care ii separa se masoara in numarul tevilor calde pe linga care s-au aciuat. Traiesc de pe urma gunoaielor. Televizor, bec, baie, carte sint cuvinte scoase din vocabularul lor. Coji de cartofi, porumb, oase reprezinta meniul zilnic. In schimb, tuica se gaseste oricind. Un cartier „select" din lumea lor se afla pe malul Bahluiului, in dreptul Facultatii de Mecanica. Se numeste „Podul Trancu". In spatioasele canale de aici traiesc mai multe familii, sau mai bine zis „perechi". Iar una dintre ele si-a construit propria telenovela. Doi prieteni, tineri, s-au tradat unul pe altul pentru dragostea unei femei de 51 de ani. Cel care a ramas cu buza umflata regreta si acum ca si-a pierdut „iubirea": odata cu ea a disparut si farfuria calda de mincare. Gheorghe Lungu are 32 de ani si este locatar al „Podului Trancu", cum mai este numit caminul canalizarii din zona. Ani de zile si-a impartit spatiul cu cel mai bun prieten, Sergiu Pricop, cu d