- Istoric - nr. 175 / 6 Septembrie, 2002 Ne bucuram, neindoielnic, intotdeauna cand patrimoniul documentar si asa destul de bogat al tinuturilor muresene mai sporeste cu cate ceva. Darmi-te cand acel "ceva" ar trebui caligrafiat cu majuscule, fiindca nu este un fitece, cum s-ar exprima un oarecare, ci un document emis de voievodul unificator Mihai Viteazul si, in ciuda faptului ca evenimentul relatat de document nu este in intregul lui in slujba traditionalei bune faime a judetului, el trebuie, si e bine sa fie comentat. Caci si bunele si relele, cum ne este dat sa constatam tot mai des, fac, vrand-nevrand, parte din istoria pe care suntem obligati sa ne-o asumam asa cum a fost ea, fara cosmetizarile "conjuncturale" atat de pagubitoare. Fiindca recent, cercetand o renumita colectie de documente publicate de gigantul istoriografiei romanesti, Nicolae Iorga in completarile vestitei Colectii Hurmuzachi (XII), acum aproape un secol (1903), ne-am poticnit - desi termenul este poate prea prozaic intr-un atare context, dar acopera in modul cel mai complet sensul ideii - ne-am poticnit, deci, de un document emis inca din prima luna a scurtei lui domnii ardelene (1599 noiembrie 29) din cetatea princiara de scaun a Transilvaniei, Alba Iulia, fiind de fapt o porunca trimisa Districtului bistritean, Patriciatului sasesc din Bistrita. Subiectul principal al poruncii este localizat pe Campia Transilvaniei in satul Craiesti, ce nu-i apartinea teritorial Bistritei. Rezulta ca imediat dupa batalia victorioasa de la Selimbar si dupa ocuparea jiltului princiar, comitele Huszár Peter, stapanul prepotent al domeniului feudal al Abafaii (azi Apalina, fost sat inglobat municipiului Reghin), s-a adresat lui Mihai in calitatea acestuia de principe legal, cerandu-i sa-i intermedieze restituirea bunurilor confiscate aflate in custodia sau patrimoniul locuitorilor din Craiesti, dupa dece