"Sa sapi un pom, sa faci un copil, sa zidesti o casa, sa ajuti la ridicarea unei biserici". Semnele trecerii unui om prin viata, in conceptia celor de la tara. Daca n-ai facut nici macar una din lucrurile acestea, inseamna ca ai trait degeaba, ca ai facut umbra pamantului in zadar. Nu averile raman marturie dupa moarte. Nimeni nu isi va mai aminti vreodata de tine daca nu ai fost, macar o zi, in zeci de ani de viata, om. Filozofii si conceptii pe care omul modern nu mai da doi bani. Unde sa sapi un pom, in betoane? Cine mai are timp de asemenea prostii? Si totusi, in multe sate si comune timisene oamenii se incapataneaza sa traiasca dupa percepte si traditii vechi, sa creada in valori "demodate", "invechite". Cum orasenii nu dau doi bani pe linistea satului, pe obligatia de a pastra si a transmite mai departe ceva din mostenirea parintilor si a bunicilor, nici oamenii de la tara nu pretuiesc betoanele, masinile, traficul si agitatia fara rost a urbei. Sunt doua lumi separate, care par sa nu mai aiba nevoie una de cealalta si in care oamenii nu isi doresc altceva decat sa fie lasati sa traiasca asa cum stiu ei mai bine. Un om al satului, in adevaratul sens al cuvantului este si parintele Ioan Sitea, din Ortisoara. De 26 de ani, de cand e preot paroh aici, a vazut si a auzit multe si a ajuns sa-si cunoasca oamenii din parohie mai bine decat pe el insusi. "Sunt oameni intre oameni", spune parintele. Pe toti a stiut sa si-i faca apropiati pentru ca niciodata nu s-a intamplat sa nu-i ajute, macar cu o vorba buna, pe cei care veneau la Biserica cu gandul ca doar in credinta isi mai pot gasi un sprijin. Cum parohia e destul de noua, preotul a trebuit sa faca eforturi uriase ca sa vada zidita biserica, a carei piatra de temelie a fost pusa in 1971. "Nu stiu in ce masura sunt vinovati comunistii de prigoana Bisericii. Stiu insa ca atunci, in 1971, a venit Sergiu Cunescu la no