Ajunga zilei
Ochii mei mlastinosi, neuronul ultim
al milei sta gata s-abdice,
parfumat si fara ajutor
samovarul pufaie lent
duhul lui gâlgâie peste incapere
salul cu franjuri tresare
vals, domnilor, muzica, vals
da, febra pe care poeta
anca mizumschi o stie prea bine
cauta meridianul energiei perverse
apoi fruntea, fragmentul
contine dovada
si pâlpâie de unde altfel
din cealalta lume
ajunga plata zilei acesteia
in care ingerul mi-a adormit pe umar
Bun ramas
Dragostea mea nu are in paza nici un cuvânt
Absent-prezenta in aburul crucii
eretica, stângace
vânzator si datornic
copil al tuturora, fara Tata,
"Câine, Horatio, noapte buna, acum"
Vei mai scrie pâna te va privi
peste pleoapele din casa Domnului
barbatul indragostit
viu si mort laolalta
sfera de cristal a nebuniei
Horatio, câine, bun ramas acum
si pentru multa vreme -
Aleluia!
Nu te teme
Trufia verii trece-n umilinta
ai vrea sa-i lasi intreaga povara
pe cearcanul frunzei,
rabdarea, dar penita divina
altfel a decis
Pamântul nevazut tine-n palme
cerul cel nou
stele cu spini, fara numar
limbile moarte-ale fricii
dar eu cea vazuta
de cealalta fiinta ma tem
chiar la ceasul in care aud
geamatul suflet rostind
nu te teme
Sincronul
Reiei firul pierdut, miscarea
nervoasa