Dar Hwan Sic n-are timp de zimbit prea mult dimineata. La 7.45 trebuie sa dea cu matura, pentru un sfert de ora, pe platoul din fata biroului sau, cel de Resurse Umane, unde Hwan este director adjunct. Iar la opt fix, in locul curatat cu matura, coreeanul face gimnastica. La el, genuflexiunea e genuflexiune, tine miinile drept inainte, iar cind coboara trunchiul spatele ramine drept. Extensiile bratelor le executa cu rigoare, de fiecare data cite una in plus fata de ce simte el ca ar spune vocea din difuzoarele instalate in curtea santierului.
Muncitorilor batrini le e rusine sa faca gimnastica
Citiva zeci de metri mai incolo, in fata unei hale, muncitorii romani au iesit si ei la gimnastica. Cei mai tineri urmeaza vocea din difuzor, dar cei batrini dau a lehamite din miini, indoaie pe jumatate genunchii la fiecare genuflexiune, iar cind vine vorba de rasucirea energica a bratelor, le arunca pe linga corp intr-o sila nemascata. Pe fetele multora dintre ei, unde ridurile virstei s-au dovedit mai timide decit direle alcoolului, se citeste stinjeneala. ?Eu is om serios, ce-mi trebuie mie gimnastica, da fac, sa nu ma ia maistrul la ochi?, ne spune unul dintre ei, care strimba din nas cind il intreb cum il cheama. Programul de lucru la Santierul Naval Daewoo de la Mangalia incepe la 8.00 si se termina la 16.30, cu o pauza de masa intre 12.00 si 12.30. Muncitorii trebuie sa fie prezenti la punctele de lucru la 7.30. Primul sfert de ora este destinat curateniei locului de munca, iar celalalt, gimnasticii. Multi angajati, mai cu seama cei batrini, prefera sa stea in hale si sa dea cu peria pe scule minute in sir pina cind termina cei de afara genuflexiunile. La inceputul lui '97, cind santierul a fost preluat de societatea romano-coreeana, in care asiaticii detin 51a din actiuni, inregistrarea din difuzoare era in limba coreeana... au murmurat munc