Replica e a lui Boris Karloff in Frankenstein si e la fel de induiosatoare: fie ca ti-o spune direct, fie prin intermediari. Simplitatea ei e dezarmanta, dar cum filmele in alb-negru facute in anii ’30 nu prea mai au cautare azi, ar trebui sa-i multumesti lui Hugh Grant ca a ales sa-si petreaca, pentru a nu stiu cita oara, Craciunul singur, in compania video a monstrului cirpit. El e intermediarul – si cel care are nevoie ca de aer de aceasta replica – de care vorbeam, un baiat de bani gata care respira Nimicul prin toti porii si nu face decit efortul de a-l ordona in unitati de tipul: „sex cu o femeie pe care n-o cunosteam foarte bine – 5 unitati, vindut albumele Bruce Springsteen – 5 unitati, facut sport (citeste: biliard) – 2 unitati, mincat la prinz – 3 unitati...“ Este vorba de cea mai recenta adaptare a unui roman scris de wonder-boy-ul literaturii britanice, Nick Hornby.
Hornby e cel care a mai scris High Fidelity (la rindu-i ecranizat) si ale carui romane se vind mai ceva ca pilulele de ecstasy la party-urile rave. Iar scena in care Hugh primeste acea replica-n plex si ne-o paseaza si noua e unul din multele momente din acest film in care, daca nu ti se umezesc ochii, ar trebui sa te intrebi daca nu cumva niste medici ti-au facut transplant de inima, inlocuind-o cu una la fel de rosie, dar din plastic, iar parintii tai au uitat sa-ti spuna. About a Boy – a carui traducere romaneasca poate parea bizara: Totul despre baieti, dar nu e – este unul din acele filme, nu multe, care-ti aduc aminte cit de usor poate fi sa-i iubesti pe cei de linga tine – fie ca-s copii (dupa care nu te dai in vint), vegetarieni sau mame sinucigase pentru care moda hippie e nemuritoare – si cit de placut te poti simti dupa. Fin, subtil, fara nici o tusa groasa de bune sentimente, cum poate ne-am fi asteptat de la autorii vulgarei – pentru unii – Placinte americane, fratii