Dacă "privatizarea" se materializează în "privatizaţi", devenind astfel un fenomen cu mare vizibilitate socială, iar "democraţia" se structurează puternic în jurul tensiunii libertate-ordine, "economia de piaţă" rămîne în mod evident o problemă cu un mare grad de abstracţiune şi astfel în mare măsură neinteligibilă pentru populaţia rurală. Dovadă şi faptul că în acest caz procentul de non-răspunsuri urcă la 25% (faţă de 13% în cazul "privatizării"). La aceasta se adaugă faptul că din ansamblul răspunsurilor obţinute, aproape o treime identifică de fapt "economia de piaţă" cu "piaţa" şi/sau (a face) "economie" (mergi la piaţă şi faci economii, că n-ai de unde; economie la toate, nu numai la piaţă; piaţă nu mai e decît la Focşani etc.). În sfîrşit, termenul de economie de piaţă pare să evoce în cea mai mare măsură frustrările generale şi difuze ale populaţiei, procentul de răspunsuri reactive ajungînd în acest caz la 21% (faţă de 6% în cazul privatizării, de pildă). Majoritatea reacţiilor sunt legate de scumpiri şi scăderea nivelului de trai (scumpire, preţul creşte de la o zi la alta; scade nivelul de trai; ceea ce fură cei mari, de sus, parlamentarii etc.). La acestea trebuie adăugate şi 7% dintre răspunsuri care exprimă o atitudine negativă, adesea greu de diferenţiat de răspunsurile reactive. 15% dintre subiecţii care au răspuns încearcă totuşi să ofere o descriere a economiei de piaţă, fie prin "definiţii" ad hoc (6%), fie prin "sinonime" (9%), echivalări cu un aspect sau altul atribuit economiei< p>

de piaţă (cerere şi ofertă, concurenţă, schimb şi cooperare internaţională, dar şi inflaţie etc.). Atît cantitativ cît şi calitativ aceste descrieri sînt însă comparativ mai slabe decît în cazul privatizării, unde "sinonimele" reprezentau 17%, iar 15% dintre subiecţi ofereau definiţii relativ corecte centrate pe proprietatea privată şi "autoconducere". La