Fiind sociolog nu îmi este indiferent cum se foloseşte cuvîntul social. Mai ales în vorbirea curentă. Şi încerc să descopăr utilizările uşor abuzive. De pildă vorbesc cu oamenii din sate şi aud despre ajutorul social. Ştiu la ce se referă: la nişte bani pe care primăria îi plăteşte celor mai săraci din comunitate. Aud de asemenea orăşenii vorbind despre locuinţe sociale (sau văd scris în programele partidelor politice) şi ştiu la ce se gîndesc ei: la nişte locuinţe pe care autoritatea locală le închiriază celor care nu au posibilităţi financiare să-şi cumpere. Am văzut de curînd pe o stradă din Bucureşti o inscripţie: "magazin social" (îmbrăcăminte şi încălţăminte). Nu ştiu despre ce era exact vorba, dar aş putea să bănuiesc că era un magazin de mărfuri "la mîna a doua". Uite aşa ajung să fiu fascinat de cuvîntul social şi utilizările lui în viaţa de zi cu zi. Cuvîntul a început la noi să fie asociat într-un fel sau altul cu sărăcia sau cu lipsa resurselor pentru un trai decent. Să aruncăm o privire spre partidele politice: avem un partid mare intitulat social-democrat. De fapt particula "social" ne dă garanţia că partidul se ocupă de problemele celor mulţi şi lipsiţi de mijloace pentru a dobîndi un statut economic decent. Un partid mai mic, al întreprinzătorilor (deci ar trebui să fie liberal, spun unii), asociat la guvernare cu marele partid social-democrat îşi zice social-liberal (dacă nu mă credeţi uitaţi-vă la bannerele albastre din unele localităţi şi o să vedeţi orientarea acestui partid). Adică nu îi este indiferentă sărăcia. Nici dicţionarul explicativ nu ne scoate prea mult din confuzie: social, adică legat de societate etc. E prea vag. Eu cînd mă gîndesc la social recunosc că sînt tentat să asociez cuvîntul cu expresia "solidaritate socială", solidaritate bazată pe apartenenţa la acelaşi grup (social) mai mare sau mai mic. Acum îmi este mai uşor să