Ieri, Romania a mai deschis un capitol de negocieri, poate cel mai greu pentru tara noastra, singura dintre tarile candidate in care procentul de ocupare a fortei de munca in agricultura atinge aproape jumatate din populatia activa. Angajamentele luate de Romania sint foarte mari, cu atit mai dificil de realizat pe termen scurt si mediu daca sint analizate din perspectiva celui care are o imagine realista, din interior, asupra stadiului in care se afla agricultura romaneasca in general si industria agroalimentara in special, prin comparatie cu standardele europene.
In pozitia comuna a UE in domeniul legislatiei veterinare, spre exemplu, se solicita cit mai rapida transpunere a acquis-ului comunitar in domeniu pina in 2007, printre altele cerindu-se stabilirea unui registru oficial cu comerciantii in a caror activitate intra comertul cu animale sau produse animaliere cu UE, intarirea controlului „locului de origine“, masuri vizind controlul nondiscriminatoriu al produselor in timpul transportului si la destinatie. Se cer si masuri pentru asigurarea inregistrarii miscarilor animalelor si inregistrarea oricarui animal viu importat, precizari asupra prezentelor proceduri si a planurilor de viitor privind „pasapoartele pentru animale“, situatia identificarii si inregistrarii animalelor.
UE a mai luat nota de faptul ca Romania solicita o perioada de tranzitie de trei ani, pina la 31 decembrie 2005, pentru a putea implementa la nivel national o politica privind nevaccinarea pentru pesta porcina clasica. Cerere careia i se raspunde, politicos, printr-o invitatie adresata tarii noastre de a-si schimba pozitia, dat fiind faptul ca, la nivelul UE, asemenea vaccinare este interzisa.
Se mai solicita Romaniei masuri de asigurare ca „doar animalele vii si produsele derivate care indeplinesc cerintele din directivele relevante sa poata fi exportate de pe teritor