- Istoric - nr. 195 / 4 Octombrie, 2002 Infiintata in anii 1762-1764, prin constituirea celor sase regimente de granita, din care 3 romanesti si 3 secuiesti, institutia granitei militare a fost mereu contestata de nobilimea maghiara si de patriciatul sasesc. Nobilimea nu vedea cu ochi buni ridicarea din randul iobagilor, mai ales din randul iobagilor romani, a unei paturi de oameni liberi. Apoi, ea era constienta de faptul ca noile unitati militare contribuiau la intarirea influentei comandamentului militar austriac in Transilvania si, prin acesta, a forurilor centrale de la Viena, scazand, in acelasi timp, influenta organelor locale: a guberniului si a dietei. Patriciatul sasesc pierdea, de asemenea, prin militarizare numeroase sate romanesti aflate sub administratia unor orase ca Brasov, Sibiu si Bistrita, nevoind sa renunte de buna voie la veniturile pe care le incasa prin exploatarea locuitorilor acestora. Un exemplu in acest sens il constituie opozitia magistratului orasului Bistrita, care reprezenta interesele patriciatului, de a ceda cele 23 de localitati ce formau Districtul romanesc al vaii Rodnei, pentru a fi militarizate. Dupa tratative indelungate, vazand ca militarizarea nu poate fi oprita, magistratul va accepta cedarea localitatilor respective, dar a pus conditii inacceptabile. Astfel, pe langa suma de 38.481 florini si 43 cr. pe care o pretindea drept despagubire, mai cerea sa i se recunoasca dreptul de crasmarit, de pescuit, vanat si morarit, precum si proprietatea asupra muntilor, granicerii urmand a plati taxe pentru pasunatul animalelor lor pe acestea. Iritat de asemenea pretentii exagerate, generalul Buccow arata delegatilor orasului Bistrita ca "acelor oameni nu le-au lasat nimic liber, cu exceptia aerului". Evident, ceea ce se petrecea in satele de pe valea Rodnei se petrecea pretutindeni pe Pamantul Craiesc, numit in documentele vremii Fund