Gasca e stransa laolalta in jurul oalei cu supa, inchisa cu lant si lacat, si a tevii principale, din care se ridica aburi si care tine loc si de pat si de aragaz. "Liderul" tine o cuvantare de zile mari : "Stiu io sigur ca in seara asta vin peste noi. Ai lui Giani si aia din studenti. Au ochit locul asta din vara si au zis ca ne scot ei de aici. Suntem mai putini ca ei, dar daca ii tinem la distanta, n-au ce sa ne faca". Toti asteapta, cu ochii pironiti pe boschetii din jur, strangand in mana rangile si cozile de lopeti. Pe la 11, cand pe strada nu mai era tipenie, are loc primul atac. Valuri de sticle si pietre se abat asupra lor. Sunt multi, mai multi decat se asteptau. Dupa acoperirea "artileriei", e randul "infanteristilor". Tanci de sapte opt ani racnesc invartind deasupra capului bate si bucati de teava. Atacul se face pe flancuri, incercandu-se invaluirea "obiectivului". Ai zice ca e o joaca de copii daca n-ai vedea sangele, dintii scosi, hainele rupte. "Liderul" e taiat serios pe maini si piept si fuge fiindca stie ca daca ar mai ramane ar putea fi mai rau. Daca nu din partea "dusmanilor", atunci din partea "supusilor" pe care i-a terorizat un an de zile si care ar fi gasit prilejul ideal de razbunare. Giani e regele momentului. I se inmaneaza cheile de la oala cu supa si isi ia locul cel mai bun de dormit, chiar pe teava de apa calda. Stie insa ca "domnia" ii va fi scurta si se va termina rau. Foarte putini boschetari se pot lauda cu o vechime mai mare de doi ani. Dispar fara urma, fara ca nimeni sa mai auda de ei. Unii pleaca spre alte orase. Altii sunt scosi la suprafata abia spre primavara, cand cadavrele umflate se agata de gheturile de pe marginea Begai. A venit frigul pe neasteptate. De aceea, pe Calea Aradului, in centru, la Bastion, in Complex, in Parcul Rozelor bataia pentru un canal cald, garantia supravietuirii peste iarna e crancena. Si, avand i