Arivită din afară, întâi şi întâi, piramida chinezului din curtea interioară a muzeului Luvru ar putea să ţi se pară un melc stilizat conceput more geometrico. E clar că din acest punct începe să lucreze magia formei piramidale ascuţind orice aşezi la temelia ei, chiar şi o idee... Un melc, în primul rând, - ca idee - exemplarul din natură silit să umble cu casa în cârcă: între el şi ce-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar.
Cunoscând pe din afară multe din versurile matematicianului vizionar, mai pot să spun, că dacă, în loc de poet, ar fi fost un arhitect de renume, comandându-i-se o idee, aşa cum i s-a comandat chinezului, Ion Barbu ar fi fost în stare să edifice la Luvru un OU DOGMATIC... Pe care poetul bucureştean, atât de apropiat lumii lui Brâncuşi, îl defineşte de la bun început ca pe un Palat de nuntă şi cavou. Dualitate dialectică esenţială. Un Memento drastic aruncat lumii moderne: sic transit gloria mundi...
îmi vine greu să pretind despre piramidă că ar fi şi ea un cavou banal. Deşi, Faraonul, proprietar şi peste Transcendent, făcu totuşi din miezul piramidei un loc de veci, un sălaş al Morţii, centrul dialectic al devenirii şi dispariţiei, porţi amândouă deschise către învierile ulterioare. La plural, neapărat. Spre a le deosebi de mistica ideologiei creştine, ideală, sustrasă concreteţei materiale cu zei specializaţi din toate regnurile animale, în mod democratic.
în loc de piramidă, aşadar, un Ou absolut, cu miezul, cu centrul omagiat de poetul matematician, care introducea în planul edificării şi legenda, avertismentul, punerea în gardă:
Şi mai ales te înfioară/ De acel galben icusar,/ Ceasornic fără minutar./ Ce singur scrie când să moară/ Şi ou şi lume. Te-nfioară/ De ceasul galben, necesar...
E drept că ideea Oului-monument ar