Pierdut printre atatea module pedagogice, manuale alternative, programe reformiste si schimbari de dragul schimbarii, parca ti-ai dori sa vezi o scoala "ca pe vremuri", cu copii cuminti, in uniforme, cu profesori entuziasti si devotati meseriei, cu ore tinute nu pentru a bifa pontajul, cu pereti impodobiti de coronite si desene naive. Am avut surpriza sa gasim un astfel de loc, neatins de valul "reformei" tocmai intr-un sat in care oamenii sunt saraci, in care situatia infractionala era, pana nu de mult, la cote ingrijoratoare, unde desfiintarea obiectivelor economice, fie ele industriale sau agricole, a pus oamenii pe drumuri. Nimic din toate acestea nu razbate dincolo de peretii Scolii Generale cu clasele I-VIII din Liebling. Ca si cum profesorii ar fi decis sa le redea, atat cat pot, farama de copilarie furata multora dintre cei mici, pe care parintii care ii vad mai mult ca pe o sursa de venit, pe care nu se sfiesc sa-i puna la munci grele, "rasplatindu-i" cu palme si pumni, si ale caror alocatii le "deconteaza" la birt. Si copiii se pare ca au inteles ca, probabil, singura sansa de a scapa de acest stil de viata pe care il vad in fiecare zi in casa si ale caror victime sunt nu poate fi decat scoala si "evadarea" catre oras, 90% dintre elevi dau mai departe, la liceu sau la scoala profesionala. Unii renunta atunci cand parintii ii anunta ca nu au bani sa le dea, pentru manuale, cantina sau internat. Altii se incapataneaza si lucreaza cu jumatate de norma pe la diversi intreprinzatori din oras pentru a-si continua studiile. Si asta pentru ca stiu foarte bine ce ii asteapta acasa. Cu multi dintre "parintii-problema" cadrele didactice de la scoala din Liebling duc "runde de negocieri" care se intind pe mai multe luni. Anul scolar trecut un copil nu a putut fi adus la scoala decat cu ajutorul Politiei, vinovati fiind parintii. Dar profesorii nu au parte numai de asem