Cind am publicat, acum trei ani si ceva, un articol cu titlul Falimentul cinematografiei buftene si sfirsitul criticii cameleonice (Romania literara Nr. 35/1999), reputatul coleg B.T. Ripeanu mi-a reprosat (oral, desigur, fiindca la noi functioneaza regula dupa care filmologii istorici nu se exprima deloc in presa, nici in reviste de cultura, necum in chestiuni actuale, de pe vremea cind Institutul de Istoria Artei era subordonat faimoasei Academii de Stiinte Sociale si Politice a Republicii Socialiste Romania, prezidate de Mihnea Gheorghiu – dar sa inchei paranteza), B.T.R. mi-a imputat frateste titlul cu „sfirsitul criticii cameleonice“, ca fiind iluzoriu.

In articol precizam ca ma refer la „sfirsitul ontologic“ al numitei prestatii, dar dreptatea era de partea confratelui: daca „falimentul cinematografiei buftene“ s-a confirmat cu asupra de masura (dupa doua luni incepea hiatusul de un an si jumatate al premierelor autohtone), clientelismul cronicaresc abia prindea noi aripi. Nu s-au mai intreprins montari grandilocvent-gaunos-bugetivore ca a lui Sergiu Nicolaescu si C.V. Tudor, Triunghiul mortii (1999) – care prefata falimentul si despre care Calin Caliman (tinta polemicii din articol) scrisese in Contemporanul ca „este, hotarit lucru, binevenita“. In schimb, cel ale carui initiale pot fi citite ca ale Clientelismului Cameleonic a urcat pe creasta valului, de unde vede „la rascruce de valuri“ si un „climat de creatie armonios“, in editorialul oficiosului Cinema comentat de noi in Observator cultural Nr. 135. Bun de pus in rama, acel editorial – desi tot ce-a scris si scrie C.C. e la fel – ca document de referinta in lunile urmatoare si la anul. Fiindca el repertoriaza elogios cu anticipatie, titlu cu titlu, nu mai putin de unsprezece pelicule pregatite pentru noua stagiune, cu participarea membrului in juriul CNC din breasla criticii – o lista in ca