La sat, campania electorala se face cu totul altfel decat la oras. Cel mai siret fiu al comunei aduna bani de la cativa prieteni, cu promisiunea ca, daca iese bine, se va recompensa el, si incepe campania. Adica ii aduna pe barbatii cei mai muncitori la carciuma satului, ca sa le prezinte programul sau electoral. De fapt, sa le dea de baut cate o jumatate de "saniuta" si un kil de tulburel. Si cum intr-un sat carciuma tine loc de agentie de presa, zvonul va circula cu repeziciune in tot satul, chiar si in locul care se opune cu incapatanare carciumii, la biserica. La Baneasa, candidatul la primarie a avut o idee si mai neobisnuita. El i-a pus pe sustinatori sa ii plimbe afisul electoral lipit pe lemnul saretei. Timpuri in care satenii traiau febra sperantei in vremuri mai bune. Acelasi sentiment il vor fi avut taranii si in ziua festiva a alegerilor cand, dupa ce au introdus buletinul castigator in urnele de la caminul cultural, si-au baut tuica din banii lor la carciuma, dar nu au regretat, caci stiau ca din acea zi va incepe o era luminoasa. Dupa ce s-au numarat voturile si reprezentantul lor a castigat, treaba s-a schimbat. Acesta si-a cumparat vreo doua costume de haine de la oras si s-a instalat in biroul la care visase de mult. Apoi au venit si masina de serviciu, si zilele in care era foarte ocupat si nu avea timp pentru gloata. La inceput, poate ca oamenii l-au apreciat - alesul nostru si-a luat munca in serios si nu are timp de discutii. Apoi ei au devenit banuitori: oare cat de mult sa munceasca. Ceva mai tarziu au vazut ca nu se misca nimic. Primarul nu a tras apa, nu a pus microbuz cu care copilasii din catunul cel izolat sa ajunga la scoala, nu a dat pamantul. Ba chiar au inceput sa apara barfe care spun ca el ii ajuta numai pe unii, adica cei care cotizeaza. Oamenii de bine s-au intalnit intr-o seara la carciuma, acolo unde fusesera mintiti prima data,