- Cultural - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2002 O priveliste "horror", care nu seamana deloc cu Hollywood-ul viselor noastre, a nenumaratilor nefericiti care ne-am incercat de nenumarate ori… ghinionul la IATC, ATF, UATC, acum UNATC Bucuresti. Asa arata drumul murdar, nisipos, de piatra zdrobita, ciobita, pe care circula acum un singur troleibuz de la Universitate. Pentru acest peisaj au curs atatea lacrimi, s-au rupt atatea inimi, s-au intamplat atatea morti mai inaintate sau mai intarziate. Anii care trec sterg ranile trecutului. Ramane doar amintirea care nu mai doare - am scapat de acel loc, care a adus multa suferinta in arderea pe rugul Thaliei. Oare merita? Ma gandesc la o poezie care incepe cu "Pe-o lunga si aspra, si stearpa sosea / Ca toate soselele lumii…". Luni, 21 octombrie, a avut loc inmormantarea doamnei Ileana Berlogea. N-am fost la Cimitirul Bellu (Mircea Veroiu dorea sa fie inmormantat acolo), desi eram in Bucuresti, imbracata in negru… Am fost doar in locul in care amintirea Doamnei imi era cea mai pregnanta: in locul acela pustiu, rece si gol, deprimant si inspaimantator, unde am urmat un an de facultate, care insa mi-a schimbat definitiv traiectoria vietii. La sugestia unui profesor de dans, doamna Berlogea, care imi era profesoara la "Ecologisti", a dus o munca de convingere de cateva ore cu mine, la dansa acasa (pe strada liceului unde isi tinea cursurile, la subsol, facultatea la care eram atunci studenta la actorie), pentru a face un pas hotarator - admiterea la o alta facultate (sectie). Dupa doi ani de indoieli si peregrinari prin tara, cand m-am decis s-o ascult, parea prea tarziu, am riscat pierderea a doi ani din viata, m-am hotarat sa iau totul de la capat, ascultandu-i sfatul. Asa am ajuns studenta la Teatrologie, in Bucuresti. Cand ne-am vazut ultima data, la Targu-Mures, s-a bucurat pentru cartea pe care i-am daruit-o, a simtit-o ca o inc