Romanism, romanitate, balcanism bastinas, toate acestea sint citeva din componentele care obsedeaza postcomunismul romanesc nu doar in eseuri de mentalitate, ci si in filme ori spectacole de teatru. Ultimul produs remarcabil al regizoarei Mona Chirila, la Teatrul National din Cluj, intitulat UBUcuresti (dupa Conul Leonida fata cu reactiunea de I.L. Caragiale si Ubu rege de Alfred Jarry) mizeaza, deci, pe balcanismul autohton, dar intr-o forma ubuizata, dupa cum se va vedea in cele ce urmeaza. Gogoliana ca viziune, regizoarea a intentionat sa hibrideze grotescul caragialean cu absurdul lui Jarry, avind ca background experienta sa din citeva spectacole anterioare precum Casatoria de Gogol si Mantaua (un alt spectacol hibrid, de data aceasta intretesindu-i pe Gogol si Mihail Bulgakov). Ne doare sau nu, ceea ce face Mona Chirila in UBUcuresti (titlul inspirat al acestui spectacol apartinindu-i nimanui altuia decit caragialogului, bulgakovlogului si mai ales hitrului Ion Vartic, actualul director al Teatrului clujean) este o disectie a romanismului, atit cit poate fi acesta concentrat in mintile conului Leonida si ale Efimitei, teleghidate, de la un punct incolo, de „dumnezeii“ grotesti reprezentati de cuplul Ubu.
Ca spectacol-eseu (aceasta este trasatura majoritatii montarilor apartinind Monei Chirila), UBUcuresti o porneste de la „origini“; in emblematica scena de somn cu sforaituri, cu care debuteaza spectacolul, conul Leonida mormaie la un moment dat versuri disparate din Miorita, mai exact acele versuri la care orice roman reactioneaza ca tras de arc, in sens bombastic-nationalist: „Pe-un picior de plai/ Pe-o gura de rai“. În contra acestui spatiu paradisiac la prima vedere, functioneaza replica obsedanta a lui Ubu: „Cacart“.
Nu este greu de observat ca insusi titlul spectacolului clujean vehiculeaza si o interpretare scatologica (UBUcuresti, daca este s
