"Dumnezeu nu poate primi rugăciunea unui sclav"

Alice Voinescu - Jurnal

Din Şoseaua Iaşi-Paşcani, dincolo de orăşelul Tg. Frumos, un drum pietruit, cu destule hârtoape, coboară într-o pantă abruptă în satul Costeşti, aşezat ca într-un afund de ceaun. Dacă acum, în timpul primăverilor şi toamnelor cu ploi prelungi, e greu să intri în şi să ieşi din această aşezare - călare, ai şanse să răzbaţi -, este lesne de imaginat cum stăteau lucrurile în urmă cu 50 de ani. În iernile cu zăpezi mari şi viscole, satul, deşi la vreo cinci kilometri de şoseaua asfaltată, devine aproape inaccesibil. În această văgăună, cum îi zic oamenii locului, i-a fost stabilit domiciliul forţat doamnei Alice Voinescu, după ce făcuse 19 luni de puşcărie politică. Acea doamnă, extrem de delicată, delicată până la fragilitate, dar foarte fermă în opiniile sale, o conştiinţă a timpului, de mare amplitudine intelectuală, provenită dintr-o veche şi nobilă familie de boieri cărturari, a fost acuzată şi condamnată de regimul comunist pentru că era "duşman al poporului", pentru că "a uneltit împotriva regimului democrat-popular". În ce fel a fost excelenta profesoară de estetică şi istorie a teatrului la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti, Alice Voinescu, "duşman al poporului", numai minţile primitive şi fanatice ale activiştilor şi securiştilor puteau urzi. E drept, Alice Voinescu, aşa cum a luat atitudine publică împotriva legionarilor, în urma asasinării lui Nicolae Iorga, la fel, şi-a spus cuvântul răspicat, atunci când regele Mihai a fost silit să abdice: "O ţară care îşi reneagă trecutul, nu are viitor". Or, bolşevicii autohtoni, dirijaţi de Kremlin, nu puteau s-o ierte pentru asemenea opinii, deschis exprimate. Mai cu seamă că Alice Voinescu avea şi origine boierească, avea legături cu personalităţi - de prim rang - din Occident (Roger Martin