International Dostoievski Society - la care a fost afiliată, în cadrul adunării generale al celui de-al XI-lea Simpozion internaţional (Baden-Baden, 4-8 octombrie 2000), şi Asociaţia Dostoievski din România - continuă să desfăşoare o activitate prodigioasă. În plan mondial, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a schimbat viziunea dominantă asupra operei lui Dostoievski, schimbare la care au contribuit şi exegeţii din România. Pe parcursul deceniilor, am informat pe larg pe cititorii "R.L." (cronicile mele despre simpozioanele internaţionale ţinute în Austria, Franţa, Italia, Norvegia fiind reluate şi în volumul Dostoievski: quo vadis homo?, Univers, 2000). În cadrul acestui proces, s-a trecut de la afirmarea unor teze speculative, ideologice şi religios-dogmatice, la interpretarea mai adecvată a moştenirii artistice şi filosofice a scriitorului. Ca să ajungem la dezvăluirea unui sistem categorial-axiologic - ontologic, de cunoaştere, etic şi estetic - au fost utile şi demersurile trecătoare, cel structuralist sau semiotic, pe cînd metodologia hermeneutică, comparatist-intertextualistă, a rămas cu toată forţa în arenă. Cu relatările despre dialogurile din Japonia şi Germania mă aflu în restanţă. Despre cel dintîi - Simpozionul din Japonia şi cel de-al patrulea studiu al meu din seria Quo vadis homo? - vreau să spun aici cîteva cuvinte.

Nu de mult am primit un volum masiv, de 560 pagini, care cuprinde textul comunicărilor prezentate la Conferinţa Internaţională cu titlul Secolul XXI cu ochii lui Dostoievski: viitorul omenirii, care s-a desfăşurat în oraşul Chiba şi, parţial, la Tokio în perioada 22-25 august 2000. Chiba-University, care a găzduit lucrările, a fost şi principalul lor sponsor, alături de Societatea Dostoievski din Japonia şi multe alte organizaţii ministeriale, ştiinţifice, fundaţii şi asociaţii. Realizatorii volumului intitula