Ceea ce se întîmplă în Serbia demonstrează necesitatea

înfăptuirii Statelor Unite ale Europei .

Victor Hugo

Paris, 29 august 1876 Probabil că Jean Monnet nu a rostit niciodată celebra frază care îi este atribuită, prin care acest părinte fondator al Europei Unite considera că, dacă ar mai începe o dată construcţia europeană, nu economia ar fi piatra de temelie pe care ar pune-o, ci cultura. Monnet era un politician pragmatic, un om al politicii "pas cu pas", aşa cum o arată şi una dintre propoziţiile care se regăsesc în preambulul Tratatului Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi care, în mod cert, îi aparţine: "Europa nu se va realiza dintr-o dată şi nici nu va fi o construcţie completă; se va face prin realizări concrete, creînd, la început, o solidaritate de fapt". Or, pentru Monnet, era evident că solidaritatea se bazează pe interese comune şi că interesul comun se fundamentează, principial, economic, iar dacă integrarea europeană ar fi început dinspre cultură înspre economie, pînă în acest an 2002, de exemplu, economiştii n-ar fi ajuns nici să viseze la moneda unică europeană, pentru că onorabili academicieni ar fi dezbătut - acum, ca şi cu 50 de ani în urmă -, în lungi colocvii, esenţa identităţii culturale europene (fără să o poată defini) şi punţile de legătură aruncate peste arte şi limbi (fără să le poată uni). Pentru că dacă o monedă comună se poate adopta prin voinţă guvernamentală, o cultură comună nu. Şi totuşi, încă din a doua jumătate a deceniului 8, a devenit evident că procesul de unificare economică trebuie să includă şi o componentă integratoare politică, iar cînd vine vorba despre politică, e limpede că nici cultura nu poate să fie prea departe. În 1984, cînd Altiero Spinelli a lansat proiectul său de Tratat al Uniunii Europene, una dintre chestiunile pe care documentul le întrevedea drept esenţiale pentru reform