Florin Dumitrescu: editor Advertising Maker, doctorand in lingvistica generala. Timp de opt ani a lucrat in publicitate (copywriter si director de creatie). Timp de trei ani a predat retorica si teoria argumentarii la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti. A nu se uita insa ca, dincolo de toata aceasta activitate de-a dreptul academica, Florin Dumitrescu a avut timp sa devina, din 1993, textier (si membru fondator) al „Sarmalelor reci“. Ii va face, desigur, placere sa amintesc si ca in 1997 a publicat volumul de versuri Ana are mere, volum care a primit Premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Persoana lui se leaga de mai multe branduri deja consacrate pe piata romaneasca, fie ea publicitara sau muzicala. Florin Dumitrescu este unul dintre tinerii filologi de altadata care si-au intuit si descoperit corect traseul, punindu-si ironia in slujba noilor tendinte si pastrindu-si gravitatea pentru universitati si reviste culturale.
„Imi doresc sa le spun oamenilor ceea ce ar vrea sa auda“
Scrii texte de muzica usoara, texte publicitare, texte de orice fel, in general. Unde se intilnesc pentru tine toate acestea? Care e punctul lor comun?
Hai sa zic o vorba mare: comunicarea. Asta ar fi punctul comun. Imi doresc sa le spun oamenilor ceea ce ar vrea sa auda. Seamana cu definitia kitsch-ului (dupa Eco, arta care se muleaza pe asteptarile publicului) si, poate, chiar este o doza de kitsch in multe lucruri pe care le fac, doar ca are o nuanta in plus, care depaseste sfera strict estetica: imi doresc sa le spun oamenilor ceea ce au ei in minte, dar nu constientizeaza. Sa le provoc, daca nu mari revelatii, macar bucuria de a-si descoperi ginduri nebanuite. Cind le vind o marfa, ma gindesc nu atit la ce-mi zice comanditarul reclamei, cit la ceea ce ar vrea oamenii sa vada si sa crea
