Cum in Romania muzica contemporana nu se bucura de atentia pe care o merita, cum reuseste prea putin sa ajunga pina la tineri si sa cistige noi ascultatori, Institutul Francez a avut initiativa sa organizeze, timp de o saptamina, un Festival de Muzica Contemporana. De la colocvii care ii invata pe novici cum trebuie ascultata muzica, exemplificind cu fragmente din diferite piese, la recitalurile si concertele pe care le propune orice festival de gen si pina la filme documentare frantuzesti cu portrete de compozitori, festivalul este menit sa capteze si sa formeze tineri cit mai numerosi. Dar, sloganul festivalului fiind „Asculta si vei intelege“, nici o intelegere nu pare mai sigura decit cea care mizeaza pe elementele cele mai percutante pentru o anume generatie. Acesta este motivul pentru care printre auditii si dezbateri sunt programate si un spectacol de muzica contemporana, dans si proiectii video.
Muzica spectacolului, Jurnal ’99, compusa de Maia Ciobanu acum trei ani, a fost interpretata de mai multe ori, la noi si in Elvetia. Este o combinatie de mediu electronic si instrument clasic care raspunde apetentei compozitoarei „de a amalgama sunetele traditionale cu sunetul muzicii electronice“ (Maia Ciobanu). In redactarea compozitiei sale, Maia Ciobanu a pornit de la constatarea ca datele din existenta unui creator, oricare ar fi el, muzician, pictor, coregraf, nu au prea mare pondere in eventualul jurnal al acestuia. Dimpotriva, „daca ai vrea sa scrii jurnalul unei vieti de artist, cea mai buna solutie ar fi sa-i preiei ideile, climatele spirituale, afective si sa le repui in pagina, sa le rescrii“ (Maia Ciobanu). Acest tip de rescriere, dar cu o notatie muzicala, il ambitioneaza compozitoarea intr-un ciclu de piese din care face parte si Jurnal ’99.
De aceea coregrafa spectacolului, Liliana Iorgulescu, a creionat, pe de o parte, frinturile sacadate