Strivit de replica Doinei Jela din Observator cultural Nr. 142, p. 10, rog totusi revista sa-mi acorde beneficiul unor scurte comentarii la textul ei.

Doina Jela nu-si ascunde astfel mirarea „inaintea comportamentului unor fosti disidenti“, mai ales ca, spunea si Vladimir Bukovsky, la care ea trimite, „democratii se sfisie mai mult intre ei si fiecare pe sine, decit isi combat adversarii reali“. Deduc ca Doina Jela e o democrata si ca, in principiu, eu trebuia sa fi fost neconditionat de aceeasi parte a baricadei cu ea. Poate ca si sint, asa fiind pusa problema, numai ca nu asta e in discutie: in discutie este si, in ce ma priveste, a fost de la bun inceput, calitatea Lexiconului negru, ultima opera cu care ne-a binecuvintat Doina Jela. Or, exact despre aceasta, eu continui sa cred ca e prost facuta si nu vad nici un motiv pentru care as crede altceva. A, ca nu sint arhivele accesibile, de acord; dar atunci mai bine scrii carti ce nu presupun o documentare arhivistica riguroasa sau te apuci de balet (canto, cusaturi de mina etc.). Altminteri, ca presupus democrat, nu ma simt defel intr-o sfisiere launtrica. Ca as fi au ba prieten cu generalul Suceava e problema mea si, eventual, a lui; ca din pricina prieteniei acesteia – cum sugereaza Doina Jela – „grupul de la Iasi nu e prezent, intr-o sala, in muzeul de la Sighet“, mie personal putin imi pasa: i-am cedat locul motanului Arpagic, mai indreptatit decit mine sa le aduca subsidii parintilor lui. Inca o data insa, nu asta e in discutie, ci acelasi negru lexicon; s-o fi crezind Doina Jela, dintr-o imprudenta naveta Paris-Bucuresti, un fel de Stéphane Courtois – unul dintre autorii Cartii negre a comunismului –, dar nu e: lexicon contine cuvintul con, de mare si justificata intrebuintare in Hexagonul unde s-a fixat (nu definitiv, din pacate) Doina Jela, si care se declina la fel de bine si la feminin.