Sincer sa fiu, nu-mi inchipuiam ca, in chiar ziua in care apareau in paginile "Curierului national" niste ganduri transcrise, pe un colt de masa, la Centrul de presa al summit-ului de la Praga, presedintele SUA le va da, transant, forma si, mai ales, continutul concret, forta pe care cronicarul nu are nici competenta materiala, nici investitura puterii de a le face. Dar iata ce spuneam, transmitand din capitala Cehiei: "As incepe prin a sublinia ca, dincolo de importanta politico-militara a integrarii in cea mai mare alianta care a existat vreodata, data mai ales de forta SUA in cadrul ei, integrarea Romaniei in NATO incheie starea de izolare a tarii noastre, din acest punct de vedere. O stare de lucruri cu atat mai preocupanta cu cat, mereu, in ultimul secol si ceva, in timpul sau inaintea unor confruntari globale, Romania s-a aflat la mijloc sau, cum se spune astazi, in zona gri. Desi era mereu in calea rautatilor. O stare de lucruri determinata si de slabiciunile, ca sa nu le zicem altfel, ale propriilor conducatori sau de jocurile mai-marilor zilei. Sfidarile acestui inceput de secol si mileniu, prin gravitatea lor, complicau si mai mult aceasta stare de lucruri. Azi, dupa summit-ul NATO de la Praga si in plina transformare a acestei organizatii, suntem si noi, romanii, cu cineva, nu neaparat impotriva altuia, concret, ci fata de aceste sfidari, ocupand un loc in noua arhitectura a lumii in care traim. O situatie noua care aduce cu sine, implicit, si o stare de echilibru, psihologic vorbind, fiecaruia dintre romani, oriunde s-ar afla: nu mai suntem pe dinafara; nu mai suntem unii cu care putini vor sa aiba de-a face. Contam in alchimia vietii internationale, in spiritul si litera regulilor ce guverneaza lumea in care traim. Este poate sentimentul cel mai puternic incercat de cei ce stau si mediteaza asupra celor intamplate aici. Iar pentru aceasta au meritat si m