"Evenimentul zilei" i-a provocat pe specialisti la o analiza a unicului atribut incontestabil al romanilor, umorul
Bascalia, armura nationala
Amprenta de roman
Filfiit de steaguri tricolore, piepturi bombate tantos, pas cadentat, scirtiit de caldarim. Depuneri de coroane si jerbe, veterani de razboi fericiti ca sint bagati in seama. Rapait de tobe, parada militara. Discursuri emotionante, cimitirul eroilor. Ziua Nationala a Romaniei, o zi inaltatoare, o zi de neuitat, ziua celor care s-au jerfit pentru ca noi sa existam ca popor si Ziua Marii Uniri. O sarbatoare umbrita uneori sau aruncata in desuetudine de discursurile gaunoase ale unor politicieni, care bifeaza momentul in agenda, alaturi de dusul lenjeriei la Nufarul sau mersul la clubul cu teren de tenis si sauna. Pentru cei multi, o sarbatoare fara stralucire, in care ecranul televizorului crapa de documentare istorice. Singura alinare e ziua libera de la serviciu, la o adica, ziua nationala fiind un ?23 August? fara Ceausescu si fara rolul clasei muncitoare in istorie.
Intr-o astfel de zi, ni s-a parut firesc sa cautam raspunsul la o intrebare fundamentala: cine sintem noi romanii si cum ne definim? Am incercat sa tratam subiectul cu detasare, pentru a nu cadea in sabloanele extremelor, si ne-am lovit de fragilitatea atributelor pe care am vrea sa ni le revendicam sau cu care ne eticheteaza altii. De altfel, fragil este chiar si acest demers de definire a calitatilor romanului, pentru ca este greu sau, dupa unele pareri, chiar lipsit de sens sa caracterizezi o natie in ansamblul ei, fiind vorba de milioane de tipologii umane reunite intr-un spatiu adesea extrem de eterogen din punct de vedere spiritual si social. Insa, la o trecere in revista, am notat ca mai toate popoarele au ceva care le individualizeaza: americanii - spiritul independent, italienii - temperamentu
