Science-fiction-ul este, îmi pare a fi, mai degrabă o descoperire a modernităţi în vîrsta ei romantică. O să ne îndeletnicim, preţ de un articol, cu asemenea proiecţie într-un viitor nu foarte îndepărtat, unul care să ne fie la îndemînă, să proiectăm, bunăoară, dintr-un prezent corupt, corupţia peste un an sau poate doi, şi să încercăm să-i ghicim perspectivele şi desfăşurarea pe parcursul unui mandat de parlamentar, fie el unul dobîndit prin alegeri anticipate, fie altfel, la termen, adică. Îmi pare tot mai puţin probabil ca actualul partid de guvernămînt să răspundă "tradiţionalelor", vorba presei, "semnale de alarmă ale preşedintelui Ion Iliescu". Acestea de pe urmă, ce altceva ar putea fi decît un exerciţiu epic de tip science-fiction, o previziune, o adulmecare îngrijorată a viitorului. Şeful statului a spus, mai ieri, la postul naţional de radio, ceva referitor la umflarea în pene; aşa ceva a spus: umflarea în pene şi pierderea capului. Acest limbaj ornitologic al primului bărbat al ţării are raţiuni metaforice şi îmi pare a fi legat intim de proiecţia de tip futurologic a corupţei. Te umfli în pene atunci cînd eşti, tot ornitologic vorbind, fudul asemenea curcanului din bătătură sau, altfel, gîscanul, şi el se dedă unor asemenea îndeletniciri, şi asta se întîmplă atunci cînd respectivul dobitoc cu pene devine tată de familie şi se simte, prin tradiţia milenară a unor fine reglaje genetice, responsabil de soarta alor săi. Tot aşa, dragilor, se burzuluieşte, sîsîie, găgăie cutare şef de partid atunci cînd presa dă buzna în turmă şi-i tulbură odihna, ierarhic structurată, cu poveşti despre corupţie şi corupţi. Cît despre pierderea capului, aici putem citi afirmaţia în dublu registru semantic, pe de o parte ar fi să fie ceva asemenea unor întîmplări pe care şi în zilele noastre le puteţi admira, cuprinşi de fiori horror, cînd gospodarul apucă mîndreţea de