Dragos Bucur, lansat in lumea filmului o data cu rolul sau din Marfa si banii regizat de Cristi Puiu, loveste din nou in calitate de protagonist in Furia lui Radu Muntean. Figura lui fragila, dar in acelasi timp rebela, cunoscuta spectatorilor si de pe ecranele televizoarelor, se potriveste, se pare, de minune cu intentiile artistice ale regizorilor tineri de la noi. Cine il vede dansind sau cine sta de vorba cu Dragos Bucur intelege ca acest actor depaseste, in realitate, schema pustiului care injura o data pe minut si supravietuieste junglei din cartierele marginase. Nu teoretizeaza patetismul in film sau in teatru, dar face apologia personajelor vulnerabile. Nu teoretizeaza simtirile artistice ale actorului, dar considera ca poti face compromisuri la fel de bine si pe scena teatrului, nu numai in reclamele de la televizor.

„Un baietas de cartier excelent“

Am descoperit niste mesaje, pe site-ul Cinemaggia, primite de la spectatori/cititori care te privesc si pe tine. Unul dintre aceste mesaje suna cam asa „Nu-l uitati pe Dragos Bucur!“, iar un altul te caracteriza drept „un baietas de cartier excelent“. De unde ti se trage caracterizarea asta? De la rolul din Marfa si banii?

Nu stiu. Probabil pentru ca, in primul rind, vin dintr-un cartier marginas al Bucurestiului, din Drumul Taberei, iar 25 de ani traiti la marginea Bucurestiului nu se sterg asa usor, ramin in structura personala. Probabil ca va mai trece ceva timp pina cind sa ma cizelez si sa ma perind prin cercurile centrale, sus-puse, ale orasului. Ca sa vorbesc in metafore, cred ca omul isi ia seva de acolo de unde isi are originile. Iar asta se vede in felul in care vorbesc, in ceea ce spun, in felul in care ma misc, in felul in care gindesc lucrurile. In al doilea rind, am lucrat si in teatru si in film pe felia asta, ca sa spun asa. Acest lucru a avut un impac