"E noiembrie, noapte şi frig. Mă îndrept spre casa de pe Ştirbei Vodă şi mi-a trăsnit ideea să o iau pe scurtătură. Adică pe strada aia cu fost nume de catastrofă naturală, despre care toţi bărbaţii vorbesc în şoaptă, dar cu uşoare urme de poftă în colţul buzelor. "Că doar nu mi s-o întîmpla tocmai mie!", îmi zic. Ei da, uite că mi se întîmplă. Dintr-un gang ce dă într-o curte prăpădită se aude o voce suavă care îmi recită: scurtu' - 30.000, normalu' - 100, iar alte specialităţi între 100 şi 500.000. "Ieftin ca braga", zic. "Venericele sînt incluse în preţ?" Proastă idee am avut. "Eu nu am nici o boală, boule!" După care sînt tandru trimis la origini. Nu suport să mă înjure nimeni de mamă, dar parcă nici să pocnesc o femeie nu îmi vine. De la fereastra casei se iveşte un cap. E peştele şi mă conving repede de asta: "Fă, fire-ai a dracului, faci conversaţie sau te f...?" Tipa repetă întrebarea către mine, oleacă mai nervoasă. Neg din nou şi mai primesc un potop de înjurături.
La fereastră a mai apărut un cap: fioros, de pitbull. Nu am crezut niciodată că un cîine poate semăna în aşa hal cu stăpînul lui. Acuma cred. Mă car iute, încercînd să străbat strada spre Romană fără alte întîlniri de gradul III. Nu-mi iese figura. Sînt din nou abordat; e spre Piaţă, şi preţurile au crescut. Aici scurtu' e 35.000. Of, democraţie! "Am iubită", încerc eu timid. "Şi ce, bă, mămăligarule, poate prietena ta să îţi facă ce îţi fac eu?" "Şi eu vreau să aflu ce îmi poate face prietena mea!", răspund ingenuu. "Impotentule!", mai aud, în timp ce mă depărtez umilit, distrus. Ce gură spurcată pot să aibă fetele astea! Nu-mi place! Şi atunci, de ce parcă mi-ar veni să mă întorc? Dacă ar afla iubita mea ce pramatie are.... P.S. Iată un nou exemplu de cum se scrie despre Bucureşti. Scrieţi, dară, scrieţi despre întîmplările din cartiere, mahalale, blocuri, case, betoane, străzi,
