Locul unde nu se mai intampla nimic
La Iasi se traieste din gloria trecutului. Intrebat despre istoria orasului, localnicul iti enumera pe nerasuflate o sumedenie de fapte marete si locurile ce le evoca amintirea. Aici s-a intamplat cutare eveniment de rasunet, aici s-a infiintat cutare prima institutie romaneasca, aici s-a tiparit cutare carte de capatai, aici a avut loc prima reprezentatie a cutarei piese, aici a trait cutare carturar si cutare om politic, aici a aparut cutare revista prestigioasa, aici a fost profesor cutare invatat... Iesenii de azi isi etaleaza cu orgoliu mostenirea, revendicandu-si astfel macar o frantura din gloria inaintasilor. Intreaba-i insa ce se intampla in ceasul de fata si vei vedea cum volubilitatea le dispare, lasand in locu-i o tacerea incurcata. Caci nimic din ce se mai petrece azi nu pare a avea destula consistenta ca sa stea alaturi de faptele trecutului.
S-ar putea crede ca de vina e mult invocatul scepticism al moldoveanului, care trateaza faptele imediate cu o rezerva apriorica. Daca aceasta ar fi pricina incurcaturii, inca ar fi bine, caci s-ar banui existenta unui obiect vrednic a fi discutat, analizat si, eventual, contestat. De fapt, ieseanul nu contesta, fiindca nu prea are ce contesta. Nici un eveniment cultural recent nu-i atrage atentia, obliganu-l sa reactioneze. Nimic nu iese in evidenta, nu se singularizeaza, nu "face valuri". O splendida mediocritate inghite cu lacomie totul, uniformizand pana la indistinctie. Teatrele, candva nationale prin amploarea ecourilor, nu prin titulatura, supravietuiesc prin spectacolele cenusii, in care talentele actoricesti sunt ajustate sa se piarda in multimea figurantilor cu diploma; revistele de cultura, altadata celebre prin atitudinea critica, apar numai in virtutea inertiei, adormindu-si rarii cititori cu articole lipsite si de substanta si de respect pent
